Țară țară vrem ostași!
Suveranismul e la mare modă iar furnizorii de suveranism s-au prins de asta și lansează pe taraba politică numai trufandale care mai de care mai parfumate cu naționalism și dragoste de țară.
Noile partide suveraniste fac înscrieri. Intră cine vrea pentru că, nu-i așa, e democrație!
De îndată ce se lansează în arena politică partidele și mișcările suveraniste dau sfoară în țară ca să știe poporul că se fac înscrieri. Liderii de mâine privesc mândri cum li se alătură oameni COMPLET NECUNOSCUȚI cu care nu au avut de-a face niciodată până acum.
Partidul crește!
Apar pozele cu drapelul României flancat de noii membri Ilie, Mișu și Gică, oameni de bine și degrabă dispuși să facă bine țării. Speranța crește!
Trece un an și pe net apare un nou partid suveranist care … face înscrieri. Apoi postează o poză cu drapel în care apar aceiași Ilie, Mișu și Gică, tot necunoscuți dar tot de bine și tot degrabă dispuși să facă bine țării. Astfel suveranismul este prezent, poporul are divertisment iar Ilie, Mișu și Gică devin legende vii la ei în mahala. Așa ceva se poate întâmpla doar în politica făcută pentru a păcăli sărăcimea. Nicăieri altundeva nu te primește nimeni înainte să te cunoască:
la muncă mergi la interviu și dai probe practice.
la sport dai probă de aptitudini.
la cununie trebuie să stai cu partenerul ca să te cunoști cu el.
ca să obții carnet de conducere trebuie să dai examen.
la armată trebuie să fii apt fizic și psihic. … și tot așa… La partid e altfel, abordarea este biblică, “lăsați copiii să vină la mine”. Suveranismul este o stare de spirit înainte de toate și acest heirup-ism de racolare nu are nici o legătură cu construirea unei forțe omogene spiritual. Stați de vorbă cu cei interesați, descoperiți ce-i mână pe ei în viață și cereți-le să vă arate dovezi ale iubirii lor de neam. Arătați că vă pasă de reputația voastră și oamenii vă vor căuta. Suveranismul nu se poate mima iar luptătorii adevărați stau departe de impostori.