A venit vremea să discutăm în detaliu despre rahatul ăsta de calache.
Cei dintre voi care astăzi se așteaptă să citească doar trei rânduri simple și o concluzie salvatoare pot să plece. Astăzi vorbim serios și pe larg pentru că scopul este de a demonta punct cu punct mascarada asta. Este un document lung, preluat de pe site-ul off-guardian și în care sunt oferite argumente împotriva tuturor minciunilor și prin care se dovedește că totul este o mascaradă. Cine va citi până la capăt poate va afla ce caută în viața sa. Iată mai jos treizeci de puncte de vedere adunate din spațiul public de la oameni cu multă minte care monitorizează realitatea din teren și nu caii verzi de pe pereții autorităților. Sarcina voastră este să citiți cele de mai jos cu atenție și apoi să decideți pe cine credeți, pe autorități care vă trimit la înțepat ca pe vite sau realitatea de zi cu zi. Totul depinde de voi. ÎNTOTDEAUNA totul depinde de voi. Iar dacă după ce citiți cele de mai jos tot vă mănâncă-n koor să vă înțepați măcar o veți face în deplină cunoștință de cauză. Hai să vedem: Deși nicăieri în lume nu există dovada existenței acestui virus hai să presupunem de dragul discuției că acesta există. PARTEA I: „DECESE ȘI MORTALITATE DIN CAUZA COVID”.
Rata de supraviețuire a celor bolnavi de „Covid” este de peste 99%. Experții medicali guvernamentali au făcut tot posibilul să sublinieze, încă de la începutul pandemiei, că marea majoritate a populației nu este în niciun pericol dacă se îmbolnăvesc de Covid. Aproape toate studiile privind raportul infecție-fatalitate (IFR) au dat rezultate între 0,04% și 0,5%. Înseamnă că rata de supraviețuire este de cel puțin 99,5%.
NU a existat deloc o mortalitate excesivă neobișnuită. Presa a numit 2020 „cel mai mortal an al Regatului Unit al Marii Britanii de la al doilea război mondial”, dar acest lucru este eronat deoarece ignoră creșterea masivă a populației de la acel moment încoace. O măsură statistică mult mai rezonabilă a mortalității este Rata de mortalitate standardizată în funcție de vârstă (ASMR). Prin această măsură 2020 nu este nici măcar cel mai rău an pentru mortalitate din 2000, de fapt, din 1943, doar nouă ani au fost mai buni decât 2020. În mod similar, în SUA, ASMR pentru 2020 este doar la nivelurile din 2004. Creșterile mortalității pot fi atribuite unor cauze non-Covid [vezi punctele 7, 9 și 19]
Raportările „deceselor cauzate de Covid” sunt umflate artificial. Țările de pe glob au definit „moartea cauzată de Covid” ca „moarte din orice cauză dacă apare în 28/30/60 de zile de la un test pozitiv”. Oficialii din domeniul sănătății din Italia, Germania, Marea Britanie, SUA, Irlanda de Nord și alții au recunoscut public această practică. Eliminarea oricărei distincții între moartea de Covid și moartea de altceva după testarea pozitivă pentru Covid duce în mod natural la exagerarea numărului deceselor ”din cauza Covid”. Dr. John Lee, patologul britanic, avertiza cu privire la această „supraestimare substanțială” încă din primăvara trecută. Alte surse mainstream au raportat-o, de asemenea. Având în vedere procentul uriaș de infecții „asimptomatice” cu Covid [vezi punctul 14], prevalența binecunoscută a comorbidităților grave [vezi punctul 4] și potențialul de teste fals pozitive [vezi punctul 18], acest lucru face ca cifrele deceselor de Covid să fie o statistică extrem de nesigură.
Marea majoritate a deceselor covid au comorbidități grave. În martie 2020, guvernul italian a publicat statistici care arată că 99,2% dintre „decesele cauzate de Covid” au avut cel puțin o comorbiditate gravă. Acestea au inclus cancer, boli de inimă, demență, Alzheimer, insuficiență renală și diabet (printre altele). Peste 50% dintre ei aveau trei sau mai multe afecțiuni grave preexistente. Acest model s-a menținut în toate celelalte țări pe parcursul „pandemiei”. O solicitare FOIA (accesul garantat la informatie) din octombrie 2020 adresată ONS din Regatul Unit al Marii Britanii a dezvăluit că mai puțin de 10% din numărul oficial de „decese cauzate de Covid” la acel moment avea Covid-ul ca singură cauză a decesului.
Vârsta medie a „decesului de Covid” este mai mare decât speranța medie de viață. Vârsta medie a unui „deces cauzat de Covid” în Marea Britanie este de 82,5 ani. În Italia este 86. Germania, 83. Elveția, 86. Canada, 86. SUA, 78, Australia, 82. În aproape toate cazurile, vârsta medie a unui „deces cauzat de Covid” este mai mare decât speranța de viață națională. Ca atare, pentru cea mai mare parte a lumii, „pandemia” a avut un impact redus sau deloc asupra speranței de viață. Comparați acest lucru cu gripa spaniolă, care a înregistrat o scădere cu 28% a speranței de viață în SUA în puțin peste un an.
Mortalitatea Covid oglindește exact curba mortalității naturale. Studiile statistice din Marea Britanie și India au arătat că această curbă pentru „moartea cauzată de Covid” urmează aproape exact curba pentru mortalitatea așteptată: Riscul de deces „din cauza Covid” urmează, aproape întocmai, riscului de deces de fond în general. Creșterea mică pentru unele dintre grupurile de vârstă mai înaintată poate fi explicată de alți factori.[vezi punctele 7, 9 și 19]
A existat o creștere masivă a utilizării DNR-urilor „ilegale” (ordin de a nu resuscita persoanele care au nevoie de primul ajutor). Organele de supraveghere și agențiile guvernamentale au raportat creșteri uriașe ale utilizării Ordinelor de nu resuscitare (DNR) în ultimele douăzeci de luni. În SUA, spitalele considerau „DNR-uri universale” pentru orice pacient care a fost testat pozitiv pentru Covid, iar asistentele de la urgențe au recunoscut că sistemul DNR a fost abuzat în New York. În Marea Britanie a existat o creștere „neprevăzută” a DNR „ilegale” pentru persoanele cu dizabilități, cabinetele de medicină generală au trimis scrisori către pacienții care nu erau în fază terminală, recomandându-le să semneze ordinele DNR, în timp ce alți medici au semnat „DNR-uri generale” pentru întregi cămine de bătrâni. Un studiu realizat de Universitatea Sheffield din Marea Britanie a constatat că peste o treime dintre toți pacienții „suspectați” de Covid aveau un DNR atașat la dosar în decurs de 24 de ore de la internarea la spital. Utilizarea generală a ordinelor DNR forțate sau ilegale ar putea explica orice creștere a mortalității în 2020/21.[vezi punctele 2 și 6] PARTEA a II-a: CARANTINA
Carantina nu previne răspândirea bolilor. Există puține sau deloc dovezi că statul în casă are vreun impact asupra limitării „deceselor cauzate de Covid”. Când comparați regiunile care s-au carantinat cu regiunile care nu au fost blocate, nu puteți oberva nici o diferență.
Carantina ucide oameni. Există dovezi puternice că blocajele – prin daune sociale, economice și de altă natură sănătății publice – sunt mai mortale decât „virusul”. Dr David Nabarro, trimisul special al Organizației Mondiale a Sănătății pentru Covid-19, a descris carantina drept o „catastrofă globală” în octombrie 2020: Noi, cei de la Organizația Mondială a Sănătății, nu susținem carantinarea ca mijloc principal de control al virusului […] se pare că ar putea cauza o dublare a sărăciei mondiale până anul viitor. Este posibil să avem cel puțin o dublare a malnutriției copiilor […] Aceasta este o catastrofă globală îngrozitoare, îngrozitoare.” Un raport al ONU din aprilie 2020 a avertizat că 100.000 de copii vor fi uciși de impactul economic al carantinei, în timp ce alte zeci de milioane se confruntă cu posibile perioade de sărăcie și foamete. Șomajul, sărăcia, sinuciderea, alcoolismul, consumul de droguri și alte crize sociale sau de sănătate mintală sunt în creștere în întreaga lume. În timp ce operațiile medicale și consultațiile ratate și întârziate vor conduce la o mortalitate crescută din cauza bolilor de inimă a cancerului și altor boli cronice in viitorul apropiat. Impactul carantinei ar explica deasemenea micile creșteri ale mortalității în exces [vezi punctele 2 și 6]
Spitalele nu au fost niciodată neobișnuit de supraîncărcate. Principalul argument folosit pentru a apăra carantinarea este că „aplatizarea curbei” ar preveni un aflux rapid de cazuri și ar proteja sistemele de sănătate de colaps. Dar majoritatea sistemelor de sănătate nu au fost niciodată aproape de colaps. În martie 2020, a fost raportat că spitalele din Spania și Italia erau pline de pacienți, dar acest lucru se întâmplă în fiecare sezon de gripă. În 2017, spitalele spaniole aveau o capacitate de 200%, iar în 2015 pacienții dormeau pe coridoare. Un studiu JAMA (Jurnalul Asociației Medicilor din America) din martie 2020 a constatat că spitalele italiene „funcționează de obicei la 85-90% capacitate în lunile de iarnă”. În Marea Britanie, NHS (sistemul de sănătate britanic) este în mod regulat întins până la punctul de rupere în timpul iernii. Ca parte a politicii lor Covid, NHS a anunțat în primăvara anului 2020 că va „reorganiza capacitatea spitalelor în noi moduri de a trata separat pacienții cu Covid și non-Covid” și că „drept urmare, spitalele vor experimenta presiuni de capacitate la nivel general mai scăzut decât gradul de ocupare anterior.” Asta înseamnă că au îndepărtat mii de paturi. În timpul unei presupuse pandemii mortale autoritățile au redus ocuparea maximă a spitalelor. În ciuda acestui fapt, NHS nu a avut de-a face niciodată cu o aglomerare dincolo de sezonul tipic de gripă și, uneori, a avut de fapt de patru ori mai multe paturi goale decât în mod normal. Atât în Marea Britanie, cât și în SUA s-au cheltuit milioane pentru spitale temporare de urgență care nu au fost niciodată folosite. PARTEA a III-a: TESTELE PCR
Testele PCR nu au fost concepute pentru a diagnostica boala. Testul de reacție în lanț a polimerazei cu transcriptază inversă (RT-PCR) este descris în mass-media drept „standardul de aur” pentru diagnosticul Covid. Cu toate acestea Kary Mullis, inventatorul metodei, câștigător al Premiului Nobel pentru chimie, nu a intenționat niciodată ca acesta să fie folosit ca instrument de diagnostic și a spus acest lucru public: ”Testul PCR este doar un procedeu care vă permite să multiplicați o probă, nimic altceva. Nu îți spune că ești bolnav sau că încărcătura virală te va îmbolnăvi.”
Testele PCR au un trecut plin de inexactități și sunt nesigure. Se știe că testele PCR „standard de aur” pentru Covid, produc o mulțime de rezultate fals pozitive, prin reacția la materialul ADN care nu este specific pentru Sars-Cov-2. Un studiu chinezesc a constatat că același pacient ar putea obține două rezultate diferite de la același test în aceeași zi. În Germania, se știe că testele au reacționat la virușii obișnuiți ai răcelii. Un studiu din 2006 a constatat că testele PCR pentru un virus au răspuns și la alți viruși. În 2007, rezultatele testelor PCR au indicat un „focar” de tuse convulsivă care de fapt nu a existat niciodată. Unele teste din SUA chiar au reacţionat pozitiv la proba de control negativ! Defunctul președinte al Tanzaniei, John Magufuli, a trimis mostre de capră, pawpaw și ulei de motor pentru testarea PCR, toate au revenit pozitive pentru virus! Încă din februarie 2020, experții admiteau că testul nu era de încredere. Dr. Wang Cheng, președintele Academiei Chineze de Științe Medicale a declarat pentru televiziunea de stat chineză „Precizia testelor este de doar 30-50%”. Site-ul propriu al guvernului australian a susținut că „Există dovezi limitate disponibile pentru a evalua acuratețea și utilitatea clinică a testelor COVID-19 disponibile”. Și o instanță de judecată portugheză a decis că testele PCR sunt „nefiabile” și nu ar trebui folosite pentru diagnostic.
Valorile CT ale testelor PCR sunt prea mari. Testele PCR sunt efectuate utilizând mai multe cicluri de amplificare a probei biologice colectate iar numărul de cicluri utilizat pentru a obține rezultatul este cunoscut sub numele de „pragul ciclului” sau valoarea CT. Kary Mullis a explicat: „Dacă este nevoie să ajungi la 40 de cicluri […], este ceva în neregulă cu PCR.” Instrucțiunile MIQE PCR recunosc faptul că: „Valorile [CT] mai mari de 40 sunt suspecte din cauza eficienței scăzute implicite și, în general, nu ar trebui raportate”, chiar dr. Fauci a recunoscut clar că orice test amplificat prin peste 35 de cicluri nu este aproape niciodată valabil. Dr Juliet Morrison, virolog la Universitatea din California, Riverside, a declarat pentru New York Times: Orice test cu un prag de cicluri peste 35 este prea sensibil… Sunt șocat că oamenii ar crede că 40 de cicluri ar putea reprezenta un rezultat pozitiv… limitarea mai rezonabilă ar fi de 30 până la 35 de cicluri. În același articol, doctorul Michael Mina, de la Școala de Sănătate Publică Harvard, a spus că limita ar trebui să fie 30, iar autorul continuă subliniind că reducerea CT de la 40 la 30 ar fi redus „cazurile de covid” în unele state până la 90%. Datele CDC (centrul pentru controlul și prevenirea bolilor din SUA) sugerează că niciun eșantion de peste 33 de cicluri nu ar putea fi valabil, iar Institutul Robert Koch din Germania spune că nimic peste 30 de cicluri nu ar putea fi infecțios! În ciuda acestui fapt, se știe că aproape toate laboratoarele din SUA efectuează teste pe cel puțin 37 de cicluri și uneori chiar și până la 45. La fel și în Marea Britanie „Procedura standard de operare” NHS pentru regulile testelor PCR stabilește limita la 40 de cicluri! Pe baza a ceea ce știm despre valorile CT, majoritatea rezultatelor testelor PCR sunt în cel mai bun caz discutabile.
Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut în două rânduri că testele PCR au produs rezultate fals pozitive. În decembrie 2020, OMS a publicat o notă de informare despre testul PCR, instruind laboratoarele să fie precaute cu privire la valorile CT ridicate care cauzează rezultate fals pozitive: ”Când specimenele returnează o valoare Ct mare, înseamnă că au fost necesare multe cicluri pentru a detecta virusul. În unele circumstanțe, distincția dintre zgomotul de fond și prezența reală a virusului țintă este dificil de stabilit”. Apoi, în ianuarie 2021, OMS a publicat un alt memoriu, de data aceasta avertizând că testele PCR pozitive „asimptomatice” ar trebui re-testate, deoarece ar putea fi fals pozitive: ”În cazul în care rezultatele testelor nu corespund cu prezentarea clinică, o nouă probă trebuie luată și retestată folosind aceeași tehnologie NAT sau diferită”.
Baza științifică a testelor Covid este discutabilă. Se presupune că genomul virusului Sars-Cov-2 a fost secvențiat de oamenii de știință chinezi în decembrie 2019, apoi publicat pe 10 ianuarie 2020. La mai puțin de două săptămâni mai târziu, virologii germani (Christian Drosten și colab.) ar fi folosit genomul pentru a crea probele necesare construirii testelor PCR. Ei au scris o lucrare, ”Detection of 2019 novel coronavirus (2019-nCoV) by real-time RT-PCR”, care a fost trimisă spre publicare pe 21 ianuarie 2020 și apoi acceptată pe 22 ianuarie. Înseamnă că lucrarea a fost „revizuită de colegi” în mai puțin de 24 de ore. Un proces care durează de obicei săptămâni. De atunci, un consorțiu de peste patruzeci de oameni de știință a făcut o petiție pentru retragerea lucrării, scriind un raport lung care detaliază 10 erori majore în metodologia lucrării. Ei au cerut, de asemenea, eliberarea raportului de evaluare inter pares al revistei, pentru a dovedi că lucrarea a trecut cu adevărat prin procesul de evaluare inter pares. Jurnalul încă nu a răspuns acestei cereri… ”Probele” Corman-Drosten stau la baza fiecărui test Covid PCR din lume. Dacă lucrarea este discutabilă, fiecare test PCR este, de asemenea, discutabil. PARTEA a IV-a: „INFECȚIE ASIMPTOMATICĂ”
Majoritatea infecțiilor cu Covid sunt „asimptomatice”. Încă din martie 2020, studiile efectuate în Italia sugerau că 50-75% dintre testele pozitive Covid nu aveau simptome. Un alt studiu din Marea Britanie din august 2020 a constatat că până la 86% dintre „pacienții cu Covid” nu au prezentat deloc simptome virale. Este literalmente imposibil să faci diferența dintre un „caz asimptomatic” și un rezultat fals pozitiv al testului.
Există foarte puține dovezi care susțin presupusul pericol de „transmitere asimptomatică”. În iunie 2020, dr. Maria Van Kerkhove, șefa unității de boli emergente a OMS a declarat: Din datele pe care le avem, încă pare a fi rar ca o persoană asimptomatică să transmită de fapt mai departe către un individ secundar.” O meta-analiză a studiilor Covid, publicată de Journal of the American Medical Association (JAMA) în decembrie 2020, a constatat că purtătorii asimptomatici au o șansă de mai puțin de 1% de a infecta oamenii din gospodăria lor. Un alt studiu, realizat asupra gripei în 2009, a constatat: … dovezi limitate care sugerează importanța transmiterii [asimptomatice]. Rolul indivizilor asimptomatici sau presimptomatici infectați cu gripă în transmiterea bolii poate fi supraestimat…” Având în vedere defectele cunoscute ale testelor PCR, multe „cazuri asimptomatice” pot fi fals pozitive.[vezi punctul 14] PARTEA a V-a: VENTILATOARELE
Ventilația NU este un tratament pentru virusurile respiratorii. Ventilația mecanică nu este și nu a fost niciodată un tratament recomandat pentru infecțiile respiratorii de orice fel. În primele zile ale pandemiei, mulți medici au intervenit punând la îndoială utilizarea ventilatoarelor pentru a trata „Covid”. Scriind în The Spectator, Dr Matt Strauss a declarat: Ventilatoarele nu vindecă nicio boală. Îți pot umple plămânii cu aer atunci când nu poți să faci acest lucru. Ele sunt asociate cu boli pulmonare în conștiința publicului, dar aceasta nu este de fapt aplicația lor cea mai comună sau cea mai potrivită. Dr. Thomas Voshaar, președintele Asociației Clinicilor Pneumatologice, a declarat: Când am citit primele studii și rapoarte din China și Italia, ne-am întrebat imediat de ce intubația era atât de comună acolo. Acest lucru a contrazis experiența noastră clinică cu pneumonia virală. În ciuda acestui fapt, OMS, CDC, ECDC și NHS au „recomandat” ca pacienții cu Covid să fie ventilați în loc să utilizeze metode neinvazive. Aceasta nu a fost o politică medicală menită să trateze cel mai bine pacienții, ci mai degrabă să reducă răspândirea ipotetică a Covid, împiedicând pacienții să expire picături de aerosoli.
Ventilatoarele au ucis oameni. Punerea cuiva pe ventilator care suferă de gripă, pneumonie, boală pulmonară obstructivă cronică sau orice altă afecțiune care restricționează respirația sau afectează plămânii nu va atenua niciunul dintre aceste simptome. De fapt, aproape sigur va înrăutăți situația și îi va ucide pe mulți dintre ei. Tuburile de intubare sunt o sursă de potențiale infecții cunoscute sub denumirea de „pneumonie asociată cu ventilatorul”, despre care studiile arată că afectează până la 28% dintre toți oamenii care sunt puși pe ventilator și ucide 20-55% dintre cei infectați. Ventilația mecanică dăunează, de asemenea, structurii fizice a plămânilor, rezultând „leziuni pulmonare induse de ventilator”, care pot avea un impact dramatic asupra calității vieții și poate duce chiar la moarte. Experții estimează că 40-50% dintre pacienții ventilați mor, indiferent de boala lor. În întreaga lume, între 66 și 86% dintre toți „pacienții cu Covid” care au fost puși pe ventilatoare au murit. Potrivit unei asistentei sub acoperire ventilatoarele erau folosite atât de necorespunzător în New York, încât distrugeau plămânii pacienților: ”Această politică a fost neglijență în cel mai bun caz și potențial crimă deliberată în cel mai rău caz. Această utilizare greșită a ventilatoarelor ar putea explica orice creștere a mortalității în 2020/21” [vezi punctele 2 și 6] PARTEA a VI-a: MĂȘTILE
Măștile nu funcționează. Cel puțin o duzină de studii științifice au arătat că măștile nu fac nimic pentru a opri răspândirea virusurilor respiratorii. O meta-analiză publicată de CDC în mai 2020 a constatat „nicio reducere semnificativă a transmiterii gripei prin utilizarea măștilor de față”. Un alt studiu cu peste 8000 de subiecți a constatat că măștile „nu păreau a fi eficiente împotriva infecțiilor respiratorii virale confirmate de laborator și nici împotriva infecțiilor respiratorii clinice”. Deși s-au făcut unele studii care susțin că masca funcționează pentru Covid, toate sunt serios defectuoase. Unul s-a bazat pe sondaje auto-raportate ca date. Un altul a fost atât de prost proiectat, încât un grup de experți a cerut să fie retras. Un al treilea a fost retras după ce previziunile sale s-au dovedit complet incorecte. OMS a comandat propria meta-analiză în Lancet (revistă medicală), dar acel studiu a analizat doar măștile N95 și numai în spitale. În afară de dovezi științifice, există o mulțime de dovezi din lumea reală că măștile nu fac nimic pentru a opri răspândirea bolilor. De exemplu, Dakota de Nord și Dakota de Sud au avut cifre de cazuri aproape identice, în ciuda faptului că unul avea un mandat de mască, iar celălalt nu: În Kansas, regiunile fără obligativitatea de a purta mască au avut de fapt mai puține „cazuri” de Covid decât cele în care s-a purtat mască. Și, în ciuda faptului că măștile sunt foarte comune în Japonia, acolo a existat cel mai grav focar de gripă din ultimele decenii în 2019.
Măștile sunt dăunătoare pentru sănătatea ta. Purtarea unei măști pentru perioade lungi de timp, purtarea aceleiași mască de mai multe ori și alte aspecte ale măștilor de pânză pot fi dăunătoare pentru sănătatea ta. Un studiu îndelungat asupra efectelor dăunătoare ale purtării măștii a fost publicat recent de Jurnalul Internațional de Cercetare a Mediului și Sănătate Publică. Dr. James Meehan a raportat în august 2020 că a observat creșteri ale pneumoniei bacteriene, infecțiilor fungice și ale erupțiilor cutanate pe față. De asemenea se știe că măștile conțin microfibre de plastic, care dăunează plămânilor atunci când sunt inhalate și pot fi potențial cancerigene. Copiii care poartă măști încurajează respirația bucală, ceea ce duce la deformări faciale. Oameni din întreaga lume au leșinat din cauza otrăvirii cu CO2 în timp ce purtau măști, iar unii copii din China au suferit chiar stop cardiac subit.
Măștile sunt dăunătoare pentru planetă. Milioane și milioane de măști de unică folosință au fost folosite lunar de peste un an. Un raport al ONU a constatat că pandemia de Covid19 va duce probabil la dublarea deșeurilor de plastic în următorii câțiva ani, iar marea majoritate sunt măști de față. Raportul continuă avertizând că aceste măști (și alte deșeuri medicale) vor înfunda sistemele de canalizare și irigații, ceea ce va avea efecte asupra sănătății publice, irigațiilor și agriculturii. Un studiu de la Universitatea din Swansea a constatat că „metale grele și fibre de plastic au fost eliberate atunci când măștile de aruncat erau scufundate în apă”. Aceste materiale sunt toxice atât pentru oameni, cât și pentru animale sălbatice. PARTEA a VII-a: VACCINURILE
„Vaccinurile” Covid sunt total fără precedent. Înainte de 2020 nu a reușit niciodată realizarea unui vaccin de succes împotriva unui coronavirus uman. Apoi brusc, începând cu 2020, s-au lansat 20 de vaccinuri în numai 18 luni. Oamenii de știință au încercat să dezvolte un vaccin SARS și MERS de ani de zile, fără succes. Unele dintre vaccinurile eșuate împotriva SARS au cauzat de fapt hipersensibilitate la virusul SARS. În timp ce vaccinurile tradiționale funcționează prin expunerea organismului la o tulpină slăbită a microorganismului responsabil de cauzarea bolii, aceste noi vaccinuri Covid sunt vaccinuri ARNm. Vaccinurile ARNm (acid ribonucleic mesager) funcționează teoretic prin injectarea de ARNm viral în organism, unde se reproduce în interiorul celulelor și încurajează corpul să recunoască și să producă antigene pentru „proteinele spike” ale virusului. Ele au făcut obiectul cercetărilor din anii 1990, dar înainte de 2020 niciun vaccin mARN nu a fost vreodată aprobat pentru utilizare.
Vaccinurile nu conferă imunitate și nu împiedică transmiterea. Este deja cunoscut că „vaccinurile” Covid nu conferă imunitate la infecție și nici nu împiedică transmiterea bolii. Într-adevăr, un articol din British Medical Journal a evidențiat că studiile despre vaccinuri nu au fost concepute să încerce nici măcar să evalueze dacă „vaccinurile” limitează transmiterea. Producătorii de vaccinuri înșiși, la lansarea terapiilor genetice netestate cu ARNm, au fost destul de clari că „eficacitatea” produsului lor se bazează pe „reducerea severității simptomelor”.
Vaccinurile au fost lansate pe piață la repezeală și au efecte necunoscute pe termen lung. De obicei dezvoltarea vaccinului era un proces lent, laborios. De obicei, de la dezvoltare până la testare și, în final, aprobarea pentru uz public durează mulți ani. Diferitele vaccinuri pentru Covid au fost toate dezvoltate și aprobate în mai puțin de un an. Evident, nu pot exista date de siguranță pe termen lung privind substanțele chimice care au mai puțin de un an. Firma Pfizer chiar admite că acest lucru este adevărat în contractul de furnizare pe care l-a semnat cu guvernul Albaniei: ”Efectele pe termen lung și eficacitatea vaccinului nu sunt cunoscute în prezent și pot exista efecte adverse ale vaccinului care nu sunt cunoscute în prezent”. În plus, niciunul dintre vaccinuri nu a fost supus unor teste adecvate. Mulți dintre producători au omis în totalitate studiile din stadiul inițial, iar studiile pe oameni din stadiul târziu fie nu au fost revizuite de către colegi, nu și-au publicat datele, nu se vor termina până în 2023 sau au fost abandonate după „efecte adverse severe”.
Producătorilor de vaccinuri li s-a acordat o exonerare legală în cazul în care provoacă prejudicii. Legea SUA privind pregătirea publică și pregătirea pentru situații de urgență (PREP) acordă imunitate cel puțin până în 2024. Legea UE privind licențele pentru produse face același lucru și există rapoarte despre clauze de răspundere confidențiale în contractele semnate de UE cu producătorii de vaccinuri. Marea Britanie a mers și mai departe, acordând despăgubiri legale permanente guvernului și oricăror angajați ai acestuia, pentru orice prejudiciu făcut atunci când un pacient este tratat pentru Covid19 sau „suspectat de Covid19”. Din nou, contractul albanez sugerează că Pfizer, cel puțin, a făcut din această indemnizație o cerere standard de furnizare de vaccinuri Covid: ”Cumpărătorul este de acord să despăgubească, să apere și să nu tragă la răspundere firma Pfizer […] față de și împotriva oricăror procese, pretenții, acțiuni, cereri, pierderi, daune, răspunderi, decontări, penalități, amenzi, costuri și cheltuieli PARTEA a VIII-a: ÎNȘELĂTORIE ȘI PREMEDITARE
UE pregătea „pașapoarte pentru vaccin” cu cel puțin un AN înainte de începerea pandemiei. Contramăsurile propuse pentru COVID, prezentate publicului ca măsuri de urgență improvizate, au existat încă de înainte de apariția bolii. Două documente UE publicate în 2018, „Starea încrederii vaccinurilor în 2018” și un raport tehnic intitulat „Proiectarea și implementarea unui sistem de informații privind imunizarea” au discutat despre plauzibilitatea unui sistem de monitorizare a vaccinării la nivelul UE. Aceste documente au fost combinate în „Foaia de parcurs de vaccinare” din 2019, care (printre altele) a stabilit un „studiu de fezabilitate” privind pașapoartele pentru vaccinuri care urmează să înceapă în 2019 și să se termine în 2021. Concluziile finale ale acestui raport au fost făcute publice în septembrie 2019, cu doar o lună înainte de ”Event 201” (vezi punctul 28 mai jos).
Un „exercițiu de antrenament” a prezis pandemia cu doar câteva săptămâni înainte de a începe. În octombrie 2019, Forumul Economic Mondial și Universitatea Johns Hopkins au organizat ”Event 201”. Acesta a fost un exercițiu de simulare bazat pe un coronavirus zoonotic care a cauzat o pandemie la nivel mondial. Exercițiul a fost sponsorizat de Fundația Bill și Melinda Gates și GAVI, alianța pentru vaccinuri. Exercițiul și-a publicat concluziile și recomandările în noiembrie 2019 ca un „îndemn la acțiune”. O lună mai târziu, China a înregistrat primul lor caz de „Covid”.
De la începutul anului 2020, gripa a „dispărut”. În Statele Unite, din februarie 2020, cazurile de gripă ar fi scăzut cu peste 98%. Nu este vorba doar de SUA, la nivel global, gripa a dispărut aproape complet. Între timp, o nouă boală numită „Covid”, care are simptome identice și o rată de mortalitate similară cu gripa, afectează aparent toate persoanele afectate în mod normal de gripă.
Elitele lumii au făcut averi uriașe în timpul pandemiei. De la începutul carantinării cei mai bogați oameni au devenit semnificativ mai bogați. Forbes a raportat că 40 de noi miliardari au fost creați „luptând împotriva coronavirusului”, 9 dintre ei fiind producători de vaccinuri. Publicația ”Business Insider” a raportat că „valoarea netă a averii miliardarilor a crescut cu jumătate de trilion de dolari” până în octombrie 2020. __________________________________ Iată așadar 30 de puncte de vedere care demontează clar toată structura minciunii cu care autoritățile ne bombardează neîncetat. Pentru naivi cele de mai sus nu au nici o relevanță pentru că ei nu înțeleg ce motive ar avea autoritățile să creeze astfel de crize, să ucidă oameni și să distrugă economii. Cei care mai știu câte ceva despre istorie, geopolitică și natura umană își dau seama că a început al III-lea război mondial. Singura diferență dintre acesta și toate celelalte de până acum este că de data asta întreaga umanitate este atacată de o elită corporatistă controlată de arhitecți din umbră care urmăresc depopularea planetei, instaurarea unui guvern mondial, a unei monede unice și crearea unei populații obediente, controlate total și care să nu poată emite nici un fel de pretenții de libertate. ”Și ce dacă”, vor spune unii. ”Eu sunt un mic pion, un om simplu care vrea o viață simplă și care vrea să călătorească, să meargă la mall, să intre la cinema și să se plimbe”. Aveți cu toții dreptate dar doar dacă nu veți fi printre cei ”depopulați”. Iar dacă voi scăpați cumva poate copiii voștri nu scapă. Iar cei care nu aveți copii poate că dacă vă înțepați nici nu veți mai putea avea copii. Iar cei care vă înțepați ca să fiți liberi poate că nu veți fi liberi decât dacă vă injectați regulat cu tot ce vor psihopații. E ok așa? Voi decideți. Până la urmă fiecare face ce vrea dar înainte de a merge la abatorul cu injecții citiți cele de mai sus până le înțelegeți, discutați cu toți cei dragi vouă și decideți pe cine credeți. Orice ați face nu uitați că suntem în război. Alegeți-vă lupta, alegeți-vă arma și alegeți-vă de partea cui luptați. Cum să luptați? Asta este altă poveste la care veți avea acces doar dacă o credeți pe asta de mai sus. Deci?