Abecedar Politic. Astăzi despre DREPTURI și LEGE
Scriu acest articol pentru toți cei care vor cu disperare să lupte împotriva tiraniei folosind arma legii. Pentru cei care vor introducerea de noi legi care să ne protejeze mai bine decât cele vechi. Pentru cei care nu știu să se apere decât cu legea în mână.
Așa cum vom vedea, legea este deopotrivă iluzie și realitate iar cei care o poartă deasupra capului ca pe un stindard sau o armă trebuie să cunoască adevărul așa cum este el cunoscut de secole de cei care ne conduc.
Repertoriul Legislativ al României, editat de Consiliul Legislativ, conține 172.400 de acte normative, individuale și internaționale! În fiecare an intră în vigoare în România mii de legi, avem 38.000 de noi legi apărute doar în ultimii cinci ani iar media este de 7.000 pe an!
Fiecare domeniu de activitate este reglementat, supra-reglementat și para-reglementat. O armată de funcționari publici, peste un milion de oameni, veghează la aplicarea și respectarea legilor.
Avem legi să ne punem și-n cap și avem oameni să le pună în aplicare.
În ciuda acestei uriașe cantități legislative România noastră este praf și pulbere, contractul social dintre cetățean și autoritate este ferfeniță și calitatea vieții noastre este deplorabilă.
Cum naiba este posibil ca atâtea minți luminate aflate în posesia atâtor legi să nu poată construi o “țară ca afară”?
Răspunsul se găsește în prăpastia dintre iluzie și realitate.
ILUZIA:
De mici învățăm că LEGEA ne apără și tot de mici ne obișnuim cu ideea că cei care o încalcă sunt pedepsiți.
Ni se spune că legea este norma juridică ce reglementează o anume activitate și că această normă este impusă prin forță de către autorități.
Și uite așa pășim în viață cu lecțiile făcute și suntem gata să plătim un sfert din câștigul nostru în formă de taxe în schimbul acestei protecții furnizate de către autorități.
Trăim cu speranța că suntem protejați de oamenii pe care-i plătim să o facă.
REALITATEA:
De îndată însă ce plecăm la drum viața ne ia la palme și ne bagă rapid la reeducare.
Aflăm astfel că legea o fac cei puternici, că doar cei slabi trebuie să o respecte și că în realitate există o singură lege pe pământ, LEGEA JUNGLEI.
Sursa acestei diferențe între teorie și practică o găsim în gândirea și învățăturile secolului al XVII-lea, în lucrările celebrului filosof iluminist englez John Locke, întemeietorul gândirii liberale.
Pe scurt acesta susține că nici o lege creată de parlamentele alese democratic nu este legitimă dacă violează drepturile noastre naturale la VIAȚĂ, LIBERTATE și PROPRIETATE. Thomas Jefferson, al treilea președinte american a lărgit această definiție înlocuind dreptul de proprietate cu dreptul la fericire.
Mai mult decât atât, Locke explică faptul că această calitate “naturală” a celor trei drepturi înseamnă că noi oamenii nu putem renunța la ele nici dacă vrem să facem asta.
Aparent această abordare ne face extrem de puternici la nivel individual.
Cu toate acestea, Locke recunoaște că AUTORITĂȚILE sunt cele care definesc pentru noi ce este dreptul la viață, ce este dreptul la libertate și dreptul de proprietate.
Cu alte cuvinte, nimic nu e bătut în cuie și cei din vârful piramidei puterii se pot juca liber cu “drepturile” noastre definindu-le după cum le dictează interesele.
Cei care știu că John Locke este standardul după care este croită întreaga lume “democrată” și “liberală” înțeleg foarte clar că “drepturile” sunt definite și impuse de către cei puternici, de către cei care posedă mijloacele naturale, intelectuale și materiale pentru a-și impune voința, oricare ar fi aceasta.
Așadar putem trage concluzia că drepturile sunt doar iluzii pentru cei slabi și realitate pentru cei puternici.
Deoarece drepturile și obligațiile decurg din legi devine clar că și legile sunt tot iluzie pentru cei slabi și realitate pentru cei puternici.
Legi vechi sau legi noi, legi izvorâte din parlament sau din popor, legi strâmbe sau drepte, legi mari sau mici și legi naționale sau internaționale, toate sunt supuse realității discutate mai sus.
Și atunci, veți întreba, la ce bun să mai facem legi, la ce bun să mai sperăm că legea ne apără, la ce bun să mai inițiem proiecte legislative cetățenești?
Cei care mă urmăresc știu că am sprijinit inițiativa legislativă numită Legea Suveranității a avocatului Dan Chitic. De ce o fac dacă știu istoria filosofiei politice? Nu este și asta doar o nouă lege care, dacă va fi votată, se va alătura celor 172.400 de legi care nu ne-au ajutat să prosperăm?
Răspunsul meu este simplu.
Nicăieri nu se spune CINE ESTE CEL PUTERNIC și nici că puternicii zilei vor rămâne pe veci puternici. Nici Locke, nici Mill, nici Voltaire, nici Rousseau, nimeni nu decide cine deține puterea. Ei doar privesc banchetul vieții, descriu ceea ce văd și apoi își imaginează resorturile care controlează viața noastră pe planeta Pământ.
Vreți să aveți drepturi reale?
Vreți să fiți apărați de legi?
Vreți să prosperați?
Pentru asta trebuie să fiți VOI cei puternici, simplu.
Cum se poate realiza asta?
Pornind de la O LEGE. Oricare ar fi ea. De exemplu chiar de la această Lege a Suveranității a avocatului Dan Chitic.
Iată calea mea:
Citiți textul proiectului de lege (aveți link-ul la finalul acestui articol).
Semnați pentru susținere sau deveniți voluntari și strângeți semnături (tot la adresa din link aveți detalii).
Promovați această inițiativă în familie, printre prieteni și colegi.
Obțineți datele de contact ale oamenilor cu care vă întâlniți la semnături, țineți legătura cu ei și construiți astfel la nivel local o comunitate omogenizată de acest INTERES COMUN, legea suveranității voastre.
Lăudați-vă cât de tare puteți cu această luptă personală oriunde existați în spațiul public, online sau real. Nu faceți nimic pe furiș, fiți mândri de ceea ce sunteți și de lupta voastră.
Urmăriți procesul legislativ pentru a ști dacă s-au strâns suficiente semnături, cine sunt membrii din comisiile parlamentare care vor încerca să masacreze proiectul, urmăriți dezbaterile în direct, comentați-le peste tot pe unde mergeți. Este lupta voastră și trebuie să vă mândriți cu ea.
Puneți presiune pe parlamentarii din comisii, trimiteți-le petiții, sms-uri, scrisori, mergeți la ușa lor și cereți audiență, înregistrați convorbirile și faceți-le publice. Aduceți lupta voastră în piața mare a cetății.
În ziua votului în plen fiți prezenți și-n sală si afară, faceți tărăboi, fiți vizibili și transmiteți în direct dacă aveți acces online.
După ce legea este votată continuați lupta până la promulgarea ei și a normelor metodologice și apoi creați grupuri de monitorizare a respectării sale. Faceți chetă și plătiți avocați care să vă reprezinte interesele, stabiliți întâlniri regulate între voi și discutați cazuri concrete de abuzuri împotriva legii VOASTRE, înființați o publicație simplă și un website al vostru unde cei abuzați să vină pentru sfaturi și ajutor legal concret. Publicați un GHID PRACTIC AL DREPTURILOR CONFERITE DE LEGEA VOASTRĂ. Mergeți printre oameni și faceți-le cadou acest ghid. Dacă fiecare tipăriți și oferiți 10 exemplare atunci comunitatea VOASTRĂ va crește enorm și oameni noi care nu au luptat alături de voi vi se vor alătura și vor beneficia de pe urma luptei voastre.
Păstrați contactul cu parlamentarii care vă reprezintă, cu primarii localității voastre și cu liderii de opinie ai locului. TOȚI trebuie să știe că știți ce vorbiți, că știți ce să faceți și că aveți deja o comunitate omogenizată de un scop comun, LEGEA SUVERANITĂȚII VOASTRE.
Privind în ansamblu devine clar că fiecare lege prin care vă impuneți voința este o lege a suveranității voastre fie că este alimentară, sanitară, educațională sau economică.
Totul pornește de la o singură lege, dintr-un singur suflet și dintr-o singură minte.
Creați COMUNITĂȚI de interese comune centrate pe legi individuale în același fel în care marile grupuri de lobby se adună pentru a-și impune voința pe orice subiect.
Voi POPORUL Român sunteți CEL MAI MARE GRUP DE LOBBY pentru binele vostru.
Luptați de la mic la mare, începeți cu o lege și repetați pașii de mai sus pentru fiecare activitate în care vreți să dețineți puterea.
Simplu.
Aveți puterea de a fi cu adevărat legiuitorii și executorii propriei voințe.
N-ar fi păcat de Dumnezeu să lăsați puterea asta URIAȘĂ pe mâinile altora?
Cu drag la voi.