Bâlciul Deșertăciunilor în România. Homosexualitate, furt politic la vedere, siluirea culturii, otră
În țara în care drapelul tricolor nu mai flutură pe clădirea guvernului și în care abia 100 de amărâți nesprijiniți de nimeni se chinuie să protesteze în stradă împotriva crimelor și fărădelegilor antiromânești aproape o mie de homosexuali și lesbiene abia așteaptă să iasă în stradă pentru a-și etala orientarea sexuală în văzul copiilor nevinovați.
În țara în care în regiunile centrale drapelul și stema României nu mai au loc pe clădirile oficiale alte drapele și uniforme fac paradă pe străzi și adună mii de susținători.
În țara în care politicienii sunt filmați la furat de voturi cu protecția procuraturii și a poliției oamenii sunt trimiși la închisoare pentru delicte de opinie.
În țara în care directorul Institutului Cultural Român scrie că Eminescu este cadavrul nostru din debara copiii învață să se masturbeze din fragedă pruncie.
În țara în care populația mănâncă doar de la mall și supermarket țăranii își lasă recoltele să putrezească în câmp.
În țara care nu are voie să-și exploateze singură resursele naturale prețul la utilități este impus de către străinii care ni le iau.
În țara în care nu mai există nici un secret strategic neștiut de dușmani ofițerii serviciilor secrete sunt mândri că au mașini din import și telefoane mobile pe gratis.
În țara în care Ion, Gheorghe și Vasile au ajuns nume de slugă legea este făcută de stăpâni ca Werner, Ludovic, Clotilde, Renate, Hunor și Eduard.
În țara care copiază tot ce este mai putred și corupt din străinătatea imperiilor moderne românii râd de imnul țării și în loc de dragobete își mărturisesc iubirea de sfântul valentin.
În țara asta în care homosexualii ies în stradă, drapelul nu mai flutură în soare, Eminescu este târât prin noroi, poporul mănâncă gunoiul străinătății, serviciile secrete își iau solda de la dușman și limba română se vorbește doar în sărăcime, în țara asta războiul împotriva neamului românesc a început din ziua în care acesta și-a câștigat independența la 1877.
De atunci suntem neîncetat atacați cu arme tradiționale, cu înșelătorii, cu trădări și cu manipulări. Astăzi suntem sub asediul elitei culturale trădătoare din interiorul țării și al presei năimite și total străine de neam.
Și cu toate acestea sub cenușa fostei glorii românești de sub masa de la balul deșertăciunilor arde un tăciune mai fierbinte decât lacrima de pe obrazul eroilor căzuți degeaba în lupta lor sfântă.
Acest tăciune sunt eu, sunt camarazii mei neștiuți de nimeni, sunt brațele, mințile și inimile celor care au zidit legenda nemuririi românești.
Astăzi, după aproape 15 decenii:
A venit vremea camarazi. A venit vremea să ne împlinim destinul. A venit vremea să oprim bâlciul deșertăciunilor și să aducem nota de plată la masa unde nevolnicii, alogenii și strâmbii lumii petrec la bâlciul deștertăciunilor.