Lecturi la lumânare. Sărăcia marilor români ca model de viață.

Astăzi public un dar de suflet pentru cei ce vă temeți de sărăcie.

Păstrați-l în suflet și hrăniți-vă cu el de fiecare dată când vă este greu.

Despre cine este povestea de mai jos și cine o spune?

Găsiți răspunsul la finalul acestei postări.

”Îndată ce primea banii de acasă îşi cumpăra cărţi şi timp de câteva zile nu îl mai vedea nimeni. O ducea-n cafele gătite de dânsul la maşina de spirt şi în mezeluri cumpărate în pripă. Deşi ţinea foarte mult la biblioteca lui, nevoia-l silea să înceapă a vinde dintre cărţile citite la anticari şi ajungea în cele din urmă a nu mai avea nici cafea, petrecea zile întregi fără să mănânce şi cerea câte o piţulă mai de la unul, mai de la altul. Niciodată nu lua notiţe, dar când primea banii de acasă primul gând era să-şi achite datoriile şi era peste putinţă să uite pe cineva.”

”Lipsa de rânduială în traiul zilnic era cel mai mare defect al lui. Când se aşeza la masa de lucru, fie că scria sau citea, nu mânca zile întregi şi nu dormea nopţile. Nu suferea de insomnie şi nici de lipsă de poftă de mâncare. Era apoi în stare să doarmă 24 de ceasuri şi să mănânce o dată cât pentru trei inşi”.

”Citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile. Când scria, se plimba prin cameră, declama, bătea cu pumnul în masă, făcea gălăgie şi se lua la harţă cu toată lumea care îl întrerupea. Îi băteam în perete, el stingea lumânarea şi se liniştea, dar era de rea credinţă şi nu se culca. Aprindea din nou lampa şi începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el şi îl rugam să mă lase să dorm. Eu eram din ce în ce mai stăruitor şi el se făcea tot mai îndărătnic şi zicea că abuzez de afecţiunile lui şi-l terorizez”.

Ei, v-ați dat seama pe cine v-am trimis în dar?

Cine sunt cei doi?

Povestitorul este Ioan Slavici iar cel despre care povestește este prietenul său din tinerețe Mihai Eminescu.

Astăzi ne hrănim românismul din sărăcia lor.

Astăzi avem mâncare, adăpost și tot ce vrem. Dar nu-i mai avem pe ei…

Și de aia suntem vai de noi, risipiți în lume, captivii unei lumi mediocre și mult mai săraci în suflet decât erau ei în trup.

Cu drag la voi.