Poveste din vremea în care nici regele nu era mai presus de regulamentul unei biblioteci.

Lectura sfârșitului de săptămână. Scurtă cronică din vremea în care nici regele nu era mai presus de regulamentul unei biblioteci.

Vă trimit în dar această scurtă întâmplare pentru a vă aminti că respectul și dragostea pentru învățătură au stat mereu la temelia marilor destine.

Între filele unei cărți în care sunt strânse cele mai valoroase lucrări literare deținute de celebra bibliotecă Bodleian Library din Oxford am descoperit o notă originală scrisă în anul 1645 de către regele Charles I al Angliei.

Era vremea celui mai sângeros război civil pe care l-a cunoscut această țară iar regele se refugiase în interiorul colegiului Christ Church din Oxford.

Charles I, un rege al dinastiei Stuart, a rămas neclintit în apărarea convingerii sale că regii sunt unșii lui Dumnezeu pe pământ, mai presus de lege și deținători ai puterii absolute.

Acesta a refuzat să renunțe la aceste convingeri și a murit decapitat în 1649 apărând dreptul divin al monarhiei care urma să fie restaurată doar 12 ani mai târziu.

Ei bine, în anul 1636 acest monarh absolut aprobase regulamentul de ordine interioară al Universității Oxford și îi dăduse autoritate regală prin semnarea așa numitului Codex Autenticus. Printre regulile acestuia se afla și aceea că nici o carte aflată în Bodleian Library nu putea fi scoasă de acolo sub nici un motiv.

Peste ani, în 1645 când se afla refugiat într-unul din colegiile Universității Oxford, Charles I a trimis ordin scris către John Rous, la acea vreme librarul bibliotecii Bodleian, să-i trimită spre lectură o carte de istorie universală scrisă în 1616.

Librarul a luat cu el regulamentul universității, s-a dus la rege și i-a explicat că nu poate să-i dea cartea deoarece astfel ar încălca prevederea care interzicea scoaterea cărților din bibliotecă.

Charles I l-a ascultat cu atenție pe Rous apoi a acceptat refuzul acestuia mulțumindu-i librarului pentru respectarea regulilor stabilite.

Aceasta este povestea prieteni.

Morala?

Pentru ca lumea să prospere este nevoie de oameni mici cu caracter mare și de oameni mari cu dragoste pentru regulile mici.

Aș putea să încep acum să compar această anecdotă cu abuzurile și grobianismul din România de azi dar prefer să vă las pe voi să faceți asta.

Găsiți printre voi librari ca John Rous și vă garantez că veți trăi mai bine.

Cu drag la voi. Să aveți un sfârșit de săptămână așa cum îl doriți.