Tudor Gheorghe. Un român mare cât un neam!
Acum în Decembrie am un dar de suflet pentru toți cei cu inima română.
Ieri veneam acasă în crucea nopții după o urgență la o secție de Poliție din sudul Angliei. Drumul era pustiu, afară turna cu găleata iar eu căutam să-mi alin cumva singurătatea drumului lung și am găsit ca prin minune interviul pe care Marius Tucă îl înregistrase cu maestrul Tudor Gheorghe cu doar câteva ore mai devreme.
Preț de o oră și jumătate am “împodobit” pomul meu de Crăciun din suflet cu “globuri” de românism curat.
Cu ochii minții l-am urmat pe maestru pe cărările amintirilor.
Am plâns împreună cu el când mergea la 6 dimineața cu Dumitru Fărcaș în mină să le cânte minerilor din Valea Jiului la ieșirea din șut.
Am ascultat povestea unei familii care de trei generații îl urma la concerte deoarece acolo se cunoscuseră pe rând unii cu alții.
Am retrăit înfiorat clipele unice când la Tighina o întreagă sală a arborat drapelul românesc pus laolaltă din bluze și cămăși purtate pe sub haine.
Am trăit durerea lui de fiu al cărui tată a fost condamnat politic la 22 de ani de temniță la Aiud.
Am învățat cum se recită o poezie și am înțeles de ce Tudor Gheorghe nu are poeți preferați ci poeme preferate.
Am râs pe săturate auzind cum a încercat să se drogheze pentru a intra mai bine în rol ca actor.
Azi noapte, un român dus de valurile vieții departe de vatra stămoșilor, și-a încălzit sufletul la flacăra iubirii de neam a lui Tudor Gheorghe, olteanul din Podari trimis nouă în dar de zeii românismului.
Pentru voi cei care mă citiți iată un colind prin care inegalabilul menestrel al sufletului românesc își strigă durerea. Durerea noastră, a tuturor.
https://m.youtube.com/watch?v=qaJLpWSeSkM
Mai jos aveți link-ul dacă doriți să vizionați interviul. Merită, vă promit.
https://m.youtube.com/watch?v=jSngwyQbQrk
România Românilor, Numai a Românilor și a Tuturor Românilor!
