Viața în alb și negru față de viața în gri, sau diferența dintre a supraviețui și a prospera.

Un blocaj important în mintea noastră este educația care ne prezintă viața exclusiv dual, în alb-negru, Dumnezeu-diavol sau bun-rău.

De îndată ce evadăm din cuibul curat, protejat și sterilizat al familiei și al școlii ne lovim de adevăr: viața este complicată și haotică și pentru a PROSPERA suntem nevoiți să găsim un echilibru între extreme, să trăim în ambivalență și să ne obișnuim cu ambiguitatea și nesiguranța.

Viața reală pulsează între extreme, acolo unde alb-negru devine “gri” iar bun-rău se transformă în “circumstanțe”. De multe ori luăm decizii fără să avem certitudini și tot ce putem face este să sperăm că “va ieși totul bine”.

Și când te gândești că părinții, bunicii și profesorii sunt adulți trăitori în lumea cea complicată și haotică. Oare ce-i face pe aceștia să continue să-și mintă copiii deși ei au aflat adevărul?

Mă tot gândesc la asta și am un singur răspuns, ei doar supraviețuiesc și nu PROSPERĂ deoarece aplică aceleași reguli proaste moștenite în primii ani de viață de la părinții și profesorii lor.

Voi supraviețuiți sau prosperați?