Toată suflarea românească se întreabă unde se duc miliardele alea care dispar din zestrea țării. Nu contează de unde VIN banii pentru că mereu ei PLEACĂ spre aceleași buzunare.
Vă văd oameni de treabă și o să vă explic. Trageți-vă scaunul mai aproape de sobă și ascultați snoavele:
În România există doar două tipuri de firme, cele deținute de oamenii de rând și cele deținute de SRI.
După revoluție activitatea SRI a fost reglementată prin legea Nr. 14 din 24 februarie 1992. Toate bune și frumoase dar legea avea o mare bubă, articolul 42 limita sursele bănești exclusiv de la bugetul de stat.
Timp de zece ani s-au tot scremut noii stăpâni ai noii colonii din noua ordine mondială să găsească o modalitate prin care să vindece buba din articolul 42.
Au încercat ei de toate dar adevărata salvare a fost adusă de PSD în anul de grație 2002 prin persoana magnificului Adrian “Bombonel” Năstase. La vremea aceea Adrian al nostru era prim ministru și a dat o mândrețe de Ordonanță de Urgență publicată în M.Of. 452 din 21 iunie 2002.
Astfel în textul articolului 42 PSD a introdus abilitarea SRI de a câștiga bani și din afaceri comerciale.
ALELUIA!
Din acel moment zeii banului și-au întors fața către băieții cu ochi albaștri. Aceștia nu au mai stat cu mâna întinsă la bugetul sărăcăcios plătit de pălmașii cu ceafa groasă și s-au pus pe afaceri.
Prin metode specifice muncii de informații aceștia aveau deja acces la finanțări, legiuitori, justiție, guvernanți, contracte, experți, analiști dar până la Adrian nu aveau ce face cu chestiile astea de mai sus. Ordonanța de Urgență le-a dat un nou scop în viață, să-și pună talentele să facă bani. BANI BANI BANI.
Ei știu din timp când se țin licitații, cine va participa, câți bani are fiecare competitor, câte bășini trage nevasta fiecăruia și ce păcate au aceștia prin dulap.
Apoi vin banii de la UE MUE, vin cu grămada și vin valuri valuri. Noii afaceriști știu din timp ce și cum și pun repede gura la țuțuroiul cu biștari înaintea sereleurilor de cacao deținute de fraierii români care vor să facă și ei afaceri cum văd prin filme.
Când vine vremea privatizărilor, a avantajelor fiscale și a concurenței neloiale firmele sub acoperire ale SRI sunt mereu piua-ntâi și își fac mâna greblă înspre eterna pagubă a firmelor românești normale.
După douăzeci de ani de astfel de “afaceri” economia românească a ajuns să fie controlată în totalitate de o rețea de firme sub acoperire care nu dau socoteală nimănui. Naiba știe cum intră și ies banii de pe teritoriul României prin firme suveică, ONG-uri plăsmuite peste hotare și organizații controlate de personaje “sus-puse”. Serviciile secrete sunt astăzi nemăsurat de bogate și nimeni nu le poate controla.
Așa-i că vă place de PSD din ce în ce mai mult? Credeți că ceilalți sunt mai răsăriți?
Știți desigur că PSD nu s-a eternizat în fruncea țării și că o ciorbă de “oameni noi” din PNL, USR, PMP, ALDE, Pro România și restul de mărunțiș politic s-au tot perindat la putere dar niciunul dintre ei nu s-a deranjat să schimbe articolul 42 pentru a opri nebunia și hoția endemică din sistem.
Serviciile fac afaceri sub acoperire iar profitul se scurge în buzunarele tuturor partidelor fără excepție. Nu contează cine este la putere atât timp cât circuitul banilor este controlat de entități care sunt mai presus de lege și de controlul constituțional al cetățenilor.
După douăzeci de ani de Art 42 România este în realitate o Columbie de tip european, în care paznicii fură, doctorii ucid, procurorii fabrică dosare, parlamentarii votează ilegalități iar oamenii obișnuiți sunt forțați să se “descurce” prin șpagă, favoritisme și prefăcătorie.
Am ajuns aproape de sfârșitul snoavelor, focul din sobă abia mai pâlpâie și înainte să plec vă las aici o întrebare:
I-ați auzit vreodată pe noii suveraniști aducând vorba despre Art 42?